Anonymous University Faculty of Theology – Română

Interviu integral

Facultatea de Teologie și vârsta: provocări și soluții

Îmbătrânirea la locul de muncă a fost prezentă cu mult înainte de impactul devastator al pandemiei și de cele mai recente tendințe la nivel european din ultimul deceniu. Cu toate acestea, este foarte evident că oamenii ar putea fi mai dispuși să vorbească împotriva stigmatizării îmbătrânirii și să depună eforturi pentru a face ceva în acest sens. În opinia mea, se întâmplă o schimbare în atitudinea generală și, pentru această problemă, universitățile pot juca un rol principal în dezvoltarea conștiinței vârstei la toate nivelurile. Pe de altă parte, facultatea de teologie în care lucrez are probabil cea mai holistică abordare a factorului vârstă, pentru că, dacă ne gândim mai bine la asta, viitorii preoți formați la facultatea noastră vor avea în primul rând persoanele în vârstă ca beneficiari majoritari. Se știe că, cel puțin în România, dar cred că acest lucru este adevărat în întreg spațiul european, oamenii de vârsta a treia au un nivel mai ridicat de religiozitate și o viață spirituală mai activă, mai bogată. Orice abordare a îmbătrânirii abordează o perspectivă holistică care combină domenii sociale și umaniste precum sociologia, psihologia, teologia. La facultatea de teologie, studenții noștri sunt pregătiți să ofere consiliere spirituală beneficiarilor. Părerea mea este că rolul consilierii spirituale în îmbunătățirea calității vieții persoanelor în vârstă este primordial. Rolul consilierii spirituale este triplu: de a preveni consecințele negative ale îmbătrânirii, de a menține sfera relațiilor individului la un nivel optim și de a interveni atunci când individul se află în dificultate. Nu sunt specialist în consiliere spirituală, dar cred că aceasta ar putea fi cea mai bună abordare pentru populația română, deoarece nivelul general de religiozitate este ridicat.

Cum pot răspunde universitățile acestor provocări?
În ceea ce privește schimbările și diferitele perspective care vin odată cu vârsta, presupun că orice formă de program de prevenire/program de conștientizare poate obține un fel de efecte. Astfel de prevenire ar putea fi realizate prin campanii de informare în rândul populației asupra aspectelor specifice vârstei a treia, prin metode fizice de combatere a efectelor negative asociate regresiei, prin pregătirea psihică a trecerii la o altă etapă a vieții. Din păcate, nu cunosc inițiative existente în domeniu, nici măcar în domeniul educațional, unde am putea testa și pilota un astfel de program de prevenire/conștientizare. Dar probabil că mai întâi ar trebui să avem specialiști pe această temă și nu este greu de anticipat că personalul educațional ar putea fi cel mai potrivit. Prin urmare, cea mai eficientă măsură ar putea fi instruirea personalului educațional în această temă și apoi proiectarea și dezvoltarea campaniilor pentru populația generală. Studenții noștri au cursuri de Asistență Socială Aplicată și Practică de Specialitate în diverse instituții partenere, dar lucrează în principal cu probleme de sănătate fizică și mintală, copii cu probleme și dizabilități și populația săracă. La facultatea noastră există două discipline dedicate disciplinei vârstnici: Asistența socială pentru vârstnici, în anul III al programului de studii Teologie Ortodoxă - Asistență Socială – nivel de licență, și Probleme specifice diferitelor etape de vârstă și metode de intervenție în primul an de studiu al programului de studiu The Contemporary Christian Family – nivel de master. Dar alte centre din România au mai multe, există un Master în Gerontologie Socială, de exemplu, (la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babes Bolyai” Cluj-Napoca) care dezvoltă abilități teoretice și practice semnificative în domeniu. de asistență socială dedicată vârstnicilor.Cred că managerii instituțiilor de învățământ – în special cele academice – ar putea aprofunda subiectul îmbătrânirii (în sectorul educațional în special dar și din punct de vedere social național general) și să ofere căi de profesionalizare. la acest subiect prin diverse campanii de informare, evenimente științifice, cursuri etc. Pe de altă parte, colaborarea interprofesională, schimburile de experiență, idei și bune practici ar putea încuraja dezvoltarea acelor politici care includ tema managementului vârstei în sectorul public al activitatea, în special sectorul educațional.Universitațile ar putea fi inițiatoarea unei rețele profesionale în domeniu – chiar și la nivel european – și ar putea sprijini acțiuni de lobby și parteneriat cu organizații, instituții, asociații din țară și din străinătate, în vederea colaborării. și să lucreze la proiecte comune.

Lucrul eficient la orice vârstă – este acest lucru cu adevărat valabil pentru profesorii universitari?
În ciuda stereotipurilor negative, există câteva studii serioase care arată aceeași concluzie: se poate lucra eficient la orice vârstă, condiția necesară fiind ca organizațiile să întreprindă strategii pentru a preveni și gestiona îmbătrânirea angajaților și pentru a menține o calitate bună a viața la locul de muncă, adaptând organizarea ergonomică a muncii astfel încât să permită angajaților în vârstă să fie competitivi și sănătoși. Îmi pare rău că nu pot cita un studiu european dar cunosc un articol foarte cunoscut publicat în „American Psychologist” – „revista emblematică” a psihologiei internaționale – articol care analizează performanțele științifice ale „seniorului” în mediul universitar. . Articolul analizează, pe baza datelor, problema vârstei de pensionare a celor din mediul academic. După cum știți, în SUA și Canada, precum și în unele țări europene, nu există limită pentru vârsta de pensionare. În alte țări europene, vârsta este stabilită la 65 sau 67 de ani. Pe scurt, articolul arată că: În ciuda a ceea ce se credea anterior, vârsta înaintată nu afectează performanța intelectuală și academică. Acest fapt este rezultatul:

1. eliminării pensionării forțate (în SUA și Canada), care motivează performanța academică;
2. schimbarea statutului publicației științifice (publicațiile contează nu numai pentru promovare, ci și pentru prestigiu);
3. creșterea speranței de viață și a sănătății la bătrânețe; Cel mai bun predictor al performanței la vârste mai înaintate este performanța anterioară; cei care erau eficienți când erau tineri sunt eficienți și ca „seniori”, iar cei care nu erau eficienți când erau tineri nu sunt eficienți nici măcar ca „seniori”;

Pensionarea fără discernământ la o anumită vârstă (de exemplu 65 de ani) înseamnă, de fapt, risipă și risipă de resurse. Cred că aceste informații arată clar că încă nu am rezolvat problema vârstei în domeniul academic pentru că – probabil – trebuie să ne schimbăm atitudinea generală față de muncă în general. Vorbesc despre Europa în general și despre România în special. În ceea ce privește lucrurile de bază pe care le pot observa în fiecare zi - pe de o parte, personalul în vârstă se poate baza pe experiența lor de viață și poate oferi studenților cariere și sfaturi pastorale pe care personalul mai tânăr ar putea să nu le poată face. Pe de altă parte, vin cele mai serioase probleme din administrație și management – ​​surpriză! – nu de la bătrâni, ci de la cei mai tineri.